colaboraționist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLABORAȚIONÍST, -Ă, colaboraționiști, -ste, s. m. și
f. Adept, partizan al colaboraționismului. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. collaborationniste.colaboraționist (Dicționar de neologisme, 1986)COLABORAȚIONÍST, -Ă s.m. și f. Cel care colaborează cu dușmanul; trădător de patrie. [< fr.
collaborationniste].
colaboraționist (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLABORAȚIONÍST, -Ă s. m. f. cel care colaborează cu dușmanul aflat pe teritoriul propriei patrii. (< fr.
collaborationniste)
colaboraționist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!colaboraționíst (-ți-o-) adj. m.,
s. m.,
pl. colaboraționíști; adj. f.,
s. f. colaboraționístă, pl. colaboraționístecolaboraționist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLABORAȚIONÍST, -Ă, colaboraționiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Partizan) al colaboraționismului. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. collaborationniste.