colaborare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de
a colabora și rezultatul ei. ◊
Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). –
V. colabora.colaborare (Dicționar de neologisme, 1986)COLABORÁRE s.f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. [<
colabora].
colaborare (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLABORÁRE s. f. 1. acțiunea de a colabora; cooperare. 2. formă de relații care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun. (< colabora)
colaborare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colaboráre s. f.,
g.-d. art. colaborắrii; pl. colaborắricolaborare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de
a colabora și rezultatul ei. ◊
Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). —
V. colabora.