colaboraționism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLABORAȚIONÍSM s. n. Atitudine sau politică de trădare a intereselor propriei țări, specifică celor care au colaborat cu ocupanții străini. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
colaboraționist.colaboraționism (Dicționar de neologisme, 1986)COLABORAȚIONÍSM s.n. Colaborare cu dușmanul (mai ales cu naziștii în cel de-al doilea război mondial); trădare de patrie. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
collaborationnisme].
colaboraționism (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLABORAȚIONÍSM s. n. colaborare cu dușmanul; trădare de patrie. (< fr.
collaborationnisme)
colaboraționism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colaboraționísm (-ți-o-) s. n.colaboraționism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLABORAȚIONÍSM s. n. Atitudine sau politică de trădare a intereselor propriei țări, specifică celor care au colaborat cu ocupanții străini. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
colaboraționist.