cojoacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COJOÁCĂ s. f. v. cojoc.cojoacă (Dicționaru limbii românești, 1939)cojoácă f., pl.
e (d.
cojoc).
Iron. Blana, pele [!] (vorbind de cazu cînd se întîmplă ceva răŭ unuĭ neastîmpărat):
joaca sparge cojoaca (Prov.).
cojoacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COJOÁCĂ s. f. v. cojoc.