cojitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COJITÓR, cojitoare, s. n. Instrument sau mașină cu care se execută descojirea trunchiurilor de arbori. –
Coji +
suf. -tor.cojitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cojitór s. n.,
pl. cojitoárecojitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COJITÓR, cojitoare, s. n. Instrument sau mașină cu care se execută descojirea trunchiurilor de arbori. —
Coji +
suf. -tor.