cojeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COJEÁLĂ, cojeli, s. f. Cojire; (
concr.) ceea ce se desprinde prin cojire. –
Coji +
suf. -eală.cojeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cojeálă s. f.,
g.-d. art. cojélii; pl. cojélicojeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COJEÁLĂ, cojeli, s. f. Cojire; (
concr.) ceea ce se desprinde prin cojire. —
Coji +
suf. -eală.