coji - explicat in DEX

coji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COJÍ, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3. Refl. (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din coajă.

coji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cojí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojésc, imperf. 3 sg. cojeá; conj. prez. 3 să cojeáscă

coji (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COJÍ, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3. Refl. (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. — Din coajă.

cojì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cojì V. a despoia de coajă, a jupui.