cohortă - explicat in DEX

cohortă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COHÓRTĂ, cohorte, s. f.(La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ Fig. Mulțime, ceată. – Din lat. cohors, -tis.

cohortă (Dicționar de neologisme, 1986)
COHÓRTĂ s.f. 1. Unitate din infanteria romană, cu un efectiv reprezentând a zecea parte dintr-o legiune. 2. (Fig.) Mulțime, ceată. 3. Colectivitate a oamenilor care au trăit același eveniment demografic într-o perioadă de timp. [< lat. cohors, cf. fr. cohorte].

cohortă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COHÓRTĂ s. f. 1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune. 2. unitate de organizări sportive de tineri. 3. (fig.) mulțime, ceată. ◊ (biol.) grupare de indivizi în cadrul unei populații, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană. 4. totalitatea de indivizi care a trăit același eveniment demografic în cursul aceleiași perioade de timp. (< fr. cohorte, lat. cohors)

cohortă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cohórtă f., pl.e (lat. cóhors, -órtis. V. curte). A zecea parte din legiunea romană (600 de oamenĭ pedeștri). Fig. Orĭ-ce fel de trupă: valoroase cohorte.

cohortă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cohórtă s. f., g.-d. art. cohórtei; pl. cohórte

cohortă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cohortă f 1. (la Romani) corp de infanterie de 600 oameni; 2. pl. trupe: cohortele lui Kiraly BĂLC.

cohortă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COHÓRTĂ, cohorte, s. f. (La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ Fig. Mulțime, ceată. — Din lat. cohors, -tis.