cohlee (Dicționar de neologisme, 1986)COHLÉE s.f. Parte a urechii interne, formată dintr-un canal osos răsucit în spirală. [Pron.
-le-e. / < fr.
cochlée, cf. lat.
cochlea – cochilie].
cohlee (Marele dicționar de neologisme, 2000)COHLÉE s. f. organ al urechii interne dintr-un canal membranos răsucit în spirală. (< fr.
cochlée)
cohlee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cohlée (co-hle-) s. f.,
art. cohléea, g.-d. art. cohléei