coi - explicat in DEX

coi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COI, coaie, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. coleus.

coi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cói (coáie), s. n. – 1. Testicul. – 2. Contragreutate. – Mr. col’u, pl. coal’e, istr. col’e. Lat. cōleus (Diez, I, 132; Pușcariu 394; Candrea-Dens., 385; REW 2038; DAR); cf. alb. kulje „hernie”, it. coglia, prov. colh, v. fr. coil (fr. couille), sp. cojón. – Der. coios, adj. (cu testicule mari).

coi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
coi², coiesc (vulg.) I v. t. a trage pe cineva de testicule. II v. r. 1. a se foi de colo-colo fără rost. 2. a lenevi.

coi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
coi¹, coaie s. n. (vulg.) testicul

coi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coi (pop.) s. n., pl. coáie

coi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COI, coaie, s. n. (Pop.) Testicul. — Lat. coleus.