codirișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CODIRÍȘCĂ s. f. v. codiriște.codirișcă (Dicționaru limbii românești, 1939)codiríșcă f., pl.
ște și
ștĭ (d.
coadă cu term. din bg.
toporiška. V.
toporiște). Coadă de bicĭ, varga de care se leagă bicĭu. – În sud și
codăriște și
coderie: avea un bicĭ cu el, un pil cu coderia scurtă (VR. 1911, 10, 5. – Și în Gr. N. 1, 77).
codirișcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CODIRÍȘCĂ s. f. v. codiriște.