codirector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CODIRÉCTOR, codirectori, s. m. Persoană care conduce împreună cu alta (sau cu altele), în calitate de director, o întreprindere, o instituție, o publicație etc. – Din
fr. codirecteur.codirector (Dicționar de neologisme, 1986)CODIRÉCTOR s.m. (
Liv.) Cel care deține conducerea (unei întreprinderi, unei instituții etc.) cu altcineva. [Cf. fr.
codirecteur].
codirector (Marele dicționar de neologisme, 2000)CODIRECTÓR s. m. cel care deține conducerea (unei instituții) cu altcineva. (< fr.
codirecteur)
codirector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)codiréctor s. m.,
pl. codiréctoricodirector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CODIRÉCTOR, codirectori, s. m. Persoană care conduce împreună cu alta (sau cu altele), în calitate de director, o întreprindere, o instituție, o publicație etc. — Din
fr. codirecteur.