cocoșel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (
I). ◊ Compus:
cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (
Adonis aestivalis).
2. (
Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (
I);
p. gener. monedă de aur.
3. (
Reg.; la
pl.) Floricele (de mâncat). –
Cocoș +
suf. -el.cocoșel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cocoșel, cocoșei s. m. (dim.) 1. v.
coco1. 2. monedă de cinci lei (
în perioada interbelică).
3. monedă de aur emisă în Franța în secolul al XIX-lea.
cocoșel (Dicționaru limbii românești, 1939)cocoșél m., pl.
eĭ. Cocoș mic. Numele maĭ multor plante ranunculacee numite și
ruscuță și
spînz (
adónis). Pl. Floricele, mizilic, grăunțe de păpușoĭ care au explodat la foc și aŭ aspectu unor florĭ albe. – În est
cu-.cocoșel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocoșél s. m.,
pl. cocoșéi, art. cocoșéiicocoșel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cocoșel m.
1. cocoș mic;
2. V.
cocoș.cocoșel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui
cocoș (I*). ◊ Compus:
cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță
(Adonis aestivalis). 2. (
Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I);
p. gener. monedă de aur.
3. (
Reg.; la
pl.) Floricele (de mâncat). —
Cocoș +
suf. -el.