coclire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COCLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) cocli. – V. cocli.
coclire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coclíre(co-cli-) s. f., g.-d. art. coclírii
coclire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COCLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) cocli. — V. cocli.