cocotier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCOTIÉR, cocotieri, s. m. Arbore tropical din familia palmierilor, cultivat mai ales pentru fructele sale comestibile (
Cocos nucifera). [
Pr.:
-ti-er] – Din
fr. cocotier.cocotier (Dicționar de neologisme, 1986)COCOTIÉR s.m. Specie de palmier din regiunile tropicale, care produce un fruct comestibil, cunoscut sub numele de nucă de cocos. [Pron.
-ti-er. / < fr.
cocotier].
cocotier (Marele dicționar de neologisme, 2000)COCOTIÉR s. m. palmier din regiunile tropicale, foarte înalt, cu flori mici dispuse în ciorchine și având ca fruct nuca de cocos. (< fr.
cocotier)
cocotier (Dicționaru limbii românești, 1939)*cocotiér, V.
cocos.cocotier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocotiér (-ti-er) s. m.,
pl. cocotiéricocotier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cocotier m. arbore mare și frumos din țările calde, din familia palmierilor; nuca sa conține lapte, lemnul său servă pentru facerea vâslelor și cu frunzele-i uscate s’acopăr colibe, se fac panere, pălării, funii, etc.; iar zeama sa dospită produce o băutură plăcută numită
vin de palmieri.cocotier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCOTIÉR, cocotieri, s. m. Palmier, cu un buchet mare de frunze penate în vârful unei tulpini înalte, ale cărui fructe sunt nucile de cocos.
(Cocos nucifera). [
Pr.:
-ti-er] — Din
fr. cocotier.