cocoța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCOȚÁ, cocóț, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦
Fig. A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [
Prez. ind. și:
cocoțez] –
Et. nec.