cocotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCÓTĂ, cocote, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Din
fr. cocotte.cocotă (Dicționar de neologisme, 1986)COCÓTĂ s.f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. [< fr.
cocotte].
cocotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)COCÓTĂ s. f. femeie de moravuri ușoare; prostituată. (< fr.
cocotte)
cocotă (Dicționaru limbii românești, 1939)*cocótă f., pl.
e (fr.
cocotte și
cocote).
Triv. Curvă.
cocotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocótă s. f.,
g.-d. art. cocótei; pl. cocótecocotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCÓTĂ, cocote, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. — Din
fr. cocotte.