coconaș - explicat in DEX

coconaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon¹. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon¹ + suf. -aș.

coconaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
coconáș m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor de boĭer saŭ boĭerilor, egal cu domn. Epitet ironic în gura orășenilor, egal cu „domnișor”: măĭ, da coconaș te-aĭ maĭ făcut de cînd aĭ cîștigat la loterie! – Maĭ fam.: conașu Petru îld. coconașu Petru. – În est cu-.

coconaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!coconáș/cuconáș (înv., pop.) s. m., pl. coconáși/cuconáși

coconaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coconaș m. 1. fiu de boier; 2. titlu onorific dat junelui nobil; 3. june elegant (mai mult ironic).

coconaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon¹. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] — Cocon¹ + suf. -aș.