coconar - explicat in DEX

coconar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COCONÁR, coconari, s. m. 1. Arbore conifer ornamental cu coroana in formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1). – Din ngr. kukunári.

coconar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
coconár (coconári), s. m. – 1. Pin (Pinus pinea). – 2. Sămînță de pin. Ngr. ϰουϰουνάρι „pin”, ϰουϰϰουνάρα „con” (Cihac, II, 649; Meyer 211; Ronzevalle 154; Gáldi 166). – Der. coconară, s. f. (sămînță de pin).

coconar (Dicționaru limbii românești, 1939)
coconár, V. cucunar.

coconar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coconár s. m., pl. coconári

coconar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coconar m. un fel de pin (Pinus pinea). [Gr. mod. KUKUNÁRI]. ║ numele oltean al peștelui beldiță (cu corpul lungăreț].

coconar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COCONÁR, coconari, s. m. 1. Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1). — Din ngr. kukunári.