cocoșoaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cocoșoaică f.
Bot. arumă (numită astfel după rizomul tuberculos al plantei).
cocoșoaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)cocoșoáĭcă f., pl.
e (d.
cocoș). O plantă veninoasă care are o rădăcină bogată în féculă, numită și
picĭoru vițeluluĭ, rodu pămîntuluĭ, ungureancă și
mărceț (
arum [
maculatum și
orientale]).