cocoșneață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCOȘNEÁȚĂ, cocoșnețe, s. f. (
Ir.) Femeie cu pretenții, dar ridicolă prin purtări și îmbrăcăminte. – Probabil contaminare între
cocoană (sau
coconiță) și
fâșneață.cocoșneață (Dicționaru limbii românești, 1939)cocoșneáță f., pl.
ețe (d.
cocoană).
Fam. Iron. Mitocancă care-șĭ dă aere de cocoană.
cocoșneață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocoșneáță s. f.,
g.-d. art. cocoșnéței; pl. cocoșnéțecocoșneață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cocoșneață f.
fam. cocoană (ironic), mai ales dela țară. [Alterațiune din
cocoană sub influența lui
cocoși].
cocoșneață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCOȘNEÁȚĂ, cocoșnețe, s. f. (
Ir.) Femeie cu pretenții, dar ridicolă prin purtări și îmbrăcăminte. — Contaminare între
cocoană (sau
coconiță) și
fâșneață.