coasigurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COASIGURÁRE, coasigurări, s. f. Asigurare simultană a mai multor persoane în limita sumei depuse în prealabil. [
Pr.:
co-a-] – După
fr. coassurance.coasigurare (Dicționar de neologisme, 1986)COASIGURÁRE s.f. Asigurare simultană a mai multor persoane în limita sumei depuse în garanție. [După fr.
coassurance].
coasigurare (Marele dicționar de neologisme, 2000)COASIGURÁRE s. f. asigurare simultană la mai mulți asiguratori. (după fr.
coassurance)
coasigurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COASIGURÁRE, coasigurări, s. f. Asigurare simultană a mai multor persoane în limita sumei depuse în prealabil. [
Pr.:
co-a-] — După
fr. coassurance.