coaliție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COALÍȚIE, coaliții, s. f. Alianță între două sau mai multe state, grupări politice, clase sociale etc., încheiată în scopul unei acțiuni comune. [
Pr.:
-co-a-] – Din
fr. coalition.coaliție (Dicționar de neologisme, 1986)COALÍȚIE s.f. Alianță dintre două sau mai multe state, grupări politice etc., făcută în vederea unei acțiuni comune. ◊
Guvern de coaliție = guvern la care participă mai multe partide sau fracțiuni politice. [Pron.
co-a-, gen.
-iei. / cf. fr.
coalition < lat.
coalitus – unit].
coaliție (Marele dicționar de neologisme, 2000)COALÍȚIE s. f. alianță între două sau mai multe state, partide sau clase sociale, în vederea unei acțiuni comune. (fr.
coalition)
coaliție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coalíție (co-a-, -ți-e) s. f.,
art. coalíția (-ți-a), g.-d. art. coalíției; pl. coalíții, art. coalíțiile (-ți-i-)coaliție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COALÍȚIE, coaliții, s. f. Alianță între state, partide sau grupări politice, persoane etc., încheiată în vederea unei acțiuni comune. [
Pr.:
co-a-] — Din
fr. coalition.