coaliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COALIZÁ, coalizez, vb. I.
Refl. recipr. (Despre state, partide, clase sociale, persoane) A se uni, a se alia împotriva unui dușman comun sau în scopul unei acțiuni comune; a forma o coaliție. [
Pr.:
co-a-] – Din
fr. coaliser.coaliza (Dicționar de neologisme, 1986)COALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) alia contra unui inamic comun sau în vederea unor țeluri comune. [< fr.
coaliser].
coaliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)COALIZÁ vb. refl. (despre state, partide, clase sociale etc.) a face o coaliție. (< fr.
coaliser)
coaliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!coalizá (a se ~) (co-a-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se coalizeázăcoaliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COALIZÁ, coalizez, vb. I.
Refl. recipr. (Despre state, grupări politice, persoane etc.) A se uni, a se alia împotriva unui dușman comun sau în scopul unei acțiuni comune; a forma o coaliție. [
Pr.:
co-a-] — Din
fr. coaliser.coalizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coalizà v. a forma o coalițiune.