coalescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COALESCÉNT, -Ă, coalescenți, -te, adj. (
Chim.) Care prezintă coalescență. [
Pr.:
co-a-] – Din
fr. coalescent.coalescent (Dicționar de neologisme, 1986)COALESCÉNT, -Ă adj. Care prezintă coalescență. [Pron.
co-a-. / < fr.
coalescent, cf. lat.
coalescere – a se lipi].
coalescent (Marele dicționar de neologisme, 2000)COALESCÉNT, -Ă adj. care prezintă coalescență. (< fr.
coalescent)
coalescent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coalescént (co-a-) adj. m.,
pl. coalescénți; f. coalescéntă, pl. coalescéntecoalescent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COALESCÉNT, -Ă, coalescenți, -te, adj. (
Chim.) Care prezintă coalescență. [
Pr.:
co-a-] — Din
fr. coalescent.