coacuzat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și
f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [
Pr.:
co-a-] – După
fr. coaccusé.coacuzat (Dicționar de neologisme, 1986)COACUZÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este acuzat în același timp împreună cu alții. [Cf. fr.
coaccusé].
coacuzat (Marele dicționar de neologisme, 2000)COACUZÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) acuzat în același proces împreună cu alții. (< fr.
coaccusé)
coacuzat (Dicționaru limbii românești, 1939)*coacuzát, -ă (
oa 2 silabe) s. (
co și
acuzat). Acuzat împreună cu altu orĭ cu alțiĭ.
coacuzat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coacuzát (co-a-) s. m.,
pl. coacuzáțicoacuzat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și
f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [
Pr.:
co-a-] — După
fr. coaccusé.