coacervație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COACERVÁȚIE s. f. (
Chim.,
Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [
Pr.:
co-a-] – Din
fr. coacervation.coacervație (Dicționar de neologisme, 1986)COACERVÁȚIE s.f. Coagulare a unui sol liofil, care devine astfel separabil în două faze lichide cu viscozități diferite. [Pron.
co-a-, gen.
-iei. / < fr.
coacervation, cf. lat.
coacervare – a grămădi].
coacervație (Marele dicționar de neologisme, 2000)COACERVÁȚIE s. f. stare instabilă a unei substanțe coloidale, intermediară între stările de dizolvare și de precipitare. (< fr.
coacervation)
coacervație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coacerváție (co-a-, -ți-e) s. f.,
art. coacerváția (-ți-a), g.-d. coacerváții, art. coacerváțieicoacervație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COACERVÁȚIE s. f. (
Chim.;
Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [
Pr.:
co-a-] — Din
engl. coacervation.