coacervat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COACERVÁT, coacervate, s. n. (La
pl.) Forme de viață microscopice considerate ca făcând trecerea între substanțele organice și primele organisme; (și la
sg.) individ din aceste forme microscopice. [
Pr.:
co-a-] – Din
fr. coacervat.coacervat (Dicționar de neologisme, 1986)COACERVÁT s.n. (
Biol.) Formație specială gelatinoasă macromoleculară, în stare coloidală, născută din amestecul soluțiilor de albuminoide în compuși organici asemănători, reprezentând prima fază de organizare a materiei vii. [Pron.
co-a-. / < fr.
coacervat, cf. lat.
coacervatus – grămădit].
coacervat (Marele dicționar de neologisme, 2000)COACERVÁT s. n. formație specială gelatinoasă macromoleculară, în stare coloidală, prezentând fenomene de metabolism, de creștere și de înmulțire, formă intermediară între substanțele organice și primele organisme. (< fr.
coacervat, lat.
coacervatus)
coacervat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COACERVÁT, coacervate, s. n. (La
pl.) Forme de viață microscopice considerate ca făcând trecerea între substanțele organice și primele organisme; (și la
sg.) individ din aceste forme microscopice. [
Pr.:
co-a-] — Din
fr. coacervat.