cnezat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CNEZÁT, cnezate, s. n. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în evul mediu bazată pe autoritatea cneazului; teritoriu stăpânit de un cneaz. –
Cneaz +
suf. -at.cnezat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cnezát s. n.,
pl. cnezátecnezat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CNEZÁT, cnezate, s. n. 1. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului.
2. Teritoriul de sub jurisdicția unui cneaz. —
Cneaz +
suf. -at.