cloțan - explicat in DEX

cloțan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CLOȚÁN, cloțani, s. m. (Reg.) Șobolan. – Din *cloț (< sb.klocati) + suf. -an.

cloțan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOȚÁN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț.

cloțan (Dicționaru limbii românești, 1939)
cloțán m. (cp. cu chițcan). Ban. Olt. Trans. Chițcan, guzgan. V. clonțan.

cloțan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cloțán (înv.) s. n., pl. cloțáne

cloțan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cloțan n. Tr. chițcan. [Origină necunoscută].

cloțan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOȚÁN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. — Cf. colț.