cloramină - explicat in DEX

cloramină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLORAMÍNĂ, cloramine, s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și antiseptice. – Din fr. chloramine.

cloramină (Dicționar de neologisme, 1986)
CLORAMÍNĂ s.f. Substanță netoxică, care se prezintă sub formă de pudră albă cristalină, solubilă în apă, folosită ca bactericid, oxidant și dezodorizant. [< fr. chloramine].

cloramină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLORAMÍNĂ s. f. substanță netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant și dezodorizant. (< fr. chloramine)

cloramină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CLORAMÍNĂ (‹ fr. {i}) s. f. Compus organic obținut prin clorurarea la atomul de azot a aminelor, amidelor, sulfonamidelor, imidelor și iminelor; are proprietăți oxidante și un puternic efect antiseptic. Ex.: cloramina T (p-toluen-clorsulfonamida sodată), utilizată ca dezinfectant pentru răni și pentru apa de băut.

cloramină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cloramínă (clo-ra-/clor-a-) s. f., g.-d. art. cloramínei

cloramină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLORAMÍNĂ s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și efect antiseptic. — Din fr. chloramine.