clorat - explicat in DEX

clorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLORÁT, clorați, s. m. Sare a acidului cloric, cu proprietăți oxidante și explozive. – Din fr. chlorate, germ. Chlorat.

clorat (Dicționar de neologisme, 1986)
CLORÁT s.m. Sare a acidului cloric. [< fr. chlorate].

clorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLORÁT s. m. sare a acidului cloric. (< fr. chlorate)

clorat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clorát, -ă adj. (d. clor). Chim. Care conține clor.

clorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clorát s. m., pl. cloráți

clorat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clorat n. sare compusă din acidul cloric combinat cu o bază: clorat de potasă.

clorat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLORÁT, clorați, s. m. Sare a acidului cloric, cu proprietăți oxidante și explozive. — Din fr. chlorate, germ. Chlorat.