clopotniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLOPÓTNIȚĂ, clopotnițe, s. f. Turn de biserică sau construcție în formă de turn (situată lângă biserică), în care sunt instalate clopotele (
1). –
Clopot +
suf. -niță.clopotniță (Dicționaru limbii românești, 1939)clopótniță f., pl.
e (d.
clopot). Turnu în care e clopotu bisericiĭ. – Și
-órniță.clopotniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clopótniță s. f.,
g.-d. art. clopótniței; pl. clopótnițeclopotniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clopotniță f. turnul bisericei unde sunt atârnate clopotele.
clopotniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLOPÓTNIȚĂ, clopotnițe, s. f. Turn de biserică sau construcție în formă de turn (situată lângă biserică), în care sunt instalate clopotele (
1). —
Clopot +
suf. -niță.