climax - explicat in DEX

climax (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLÍMAX, climaxuri, s. n. 1. Fază finală într-o succesiune ecologică, în care există o relativă stabilitate a biocenozei și o corespondență a ei cu clima și cu solul 2. Figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor, acțiunii etc. dintr-o operă. – Din fr. climax.

climax (Dicționar de neologisme, 1986)
CLÍMAX¹ s.n. 1. Figură de stil în care desfășurarea ideilor, a gândirii se face treptat, în gradație (2) [în DN] ascendentă în formă de scară. 2. (Liv.) Punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict. [Pl. -xuri. / < lat., fr. climax, cf. gr. klimax – scară].

climax (Dicționar de neologisme, 1986)
CLÍMAX² s.n. Stadiul final al evoluției naturale a unei formații vegetale. [< fr. climax, cf. gr. klimax – scară].

climax (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLÍMAX s. n. 1. figură de stil în care desfășurarea ideilor, a acțiunii se face treptat, în gradație ascendentă. 2. punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict. 3. stadiu final de evoluție a unui ecosistem. (< fr. climax)

climax (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clímax s. n., pl. clímaxuri

climax (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLÍMAX, climaxuri, s. n. 1. Fază finală a unei succesiuni ecologice, caracterizată prin o relativă stabilitate a biocenozei și corespondența acesteia cu clima și cu solul. 2. Figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor, acțiunii etc. dintr-o operă. — Din fr. climax.