climatoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIMATOTERAPÍE, climatoterapii, s. f. Utilizare terapeutică a factorilor climatici. – Din
fr. climatothérapie.climatoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)CLIMATOTERAPÍE s.f. Folosirea factorilor climatici în tratamentul unor boli. [Gen.
-iei. / < fr.
climatothérapie, cf. gr.
klima – climat,
therapeia – tratament].
climatoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLIMATOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a factorilor climatici. (< fr.
climatothérapie)
climatoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)climatoterapíe s. f.,
art. climatoterapía, g.-d. climatoterapíi, art. climatoterapíeiclimatoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIMATOTERAPÍE s. f. Folosire în scop terapeutic a efectelor factorilor climatici asupra organismului. — Din
fr. climatothérapie.