climatologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIMATOLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studierea climei de pe glob și cu importanța ei pentru viața organică. – Din
fr. climatologie.climatologie (Dicționar de neologisme, 1986)CLIMATOLOGÍE s.f. Știință care studiază clima diferitelor regiuni ale globului terestru și influența ei asupra vieții. [Gen.
-iei. / < fr.
climatologie, cf. gr.
klima – climă,
logos – studiu].
climatologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLIMATOLOGÍE s. f. studiu științific al genezei și răspândirii climatelor pe suprafața Pământului. (< fr.
climatologie)
climatologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*climatologíe f. (d.
climă și
-logie). Studiu climelor și al influențelor lor.
climatologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)climatologíe s. f.,
art. climatología, g.-d. climatologíi, art. climatologíeiclimatologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIMATOLOGÍE s. f. Știința care studiază clima de pe glob și importanța ei pentru viața organică. — Din
fr. climatologie.