clematită - explicat in DEX

clematită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLEMATÍTĂ, clematite, s. f. (Bot.) Clocoțel (Clematis integrifolia) – Din fr. clématite.

clematită (Dicționar de neologisme, 1986)
CLEMATÍTĂ s.f. Plantă erbacee cu flori mari, albe, roz sau violete; clopoțel. [< fr. clématite].

clematită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLEMATÍTĂ s. f. plantă erbacee grimpantă cu flori mari, albe, roz sau violete, în formă de clopot; clopoțel. (< fr. clématite)

clematită (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clematítă f., pl. e (vgr. klematites, d. klematis, -idos, ramură, vlastar [!]). O plantă ranunculacee: clématis alpina (curpen de munte), cl. erecta (luminoasă), cl. integrifolia (clocoțeĭ).

clematită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clematítă s. f., g.-d. art. clematítei; pl. clematíte

clematită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clematită f. plantă cățărătoare crește cu prisosință pe lângă garduri și prin păduri; se numește vulgar curpen-de-pădure și viță-albă.

clematită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLEMATÍTĂ, clematite, s. f. (Bot.) Clocoțel (Clematis integrifolia). — Din fr. clématite.