cleistogamie - explicat in DEX

cleistogamie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLEISTOGAMÍE, cleistogamii, s. f. (Bot.) Autopolenizare. [Pr.: cle-is-] – Din fr. cléistogamie.

cleistogamie (Dicționar de neologisme, 1986)
CLEISTOGAMÍE s.f. Mod de polenizare în care florile se polenizează cu propriul lor polen, fără să se mai deschidă. [Pron. cle-is-, gen. -iei. / < fr. cléistogamie, cf. gr. kleistos – închis, gamos – căsătorie].

cleistogamie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLEISTOGAMÍE s. f. autopolenizare. (< fr. cléistogamie)

cleistogamie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cleistogamíe (cle-is-) s. f., g.-d. cleistogamíi, art. cleistogamíei

cleistogamie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLEISTOGAMÍE s. f. (Bot.) Autopolenizare. [Pr.: cle-is-] — Din fr. cléistogamie.