cleios - explicat in DEX

cleios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLEIÓS, -OÁSĂ, cleioși, -oase, adj. 1. Lipicios, vâscos (ca cleiul). ♦ (Despre ouă) Fiert puțin, astfel încât gălbenușul să rămână moale, iar albușul să se coaguleze. ♦ Fig. (Fam.) Care nu știe absolut nimic (cand este ascultat la școală, la un examen etc.). 2. (Despre pământ) Clisos. [Pr.: cle-ios] – Clei + suf. -os.

cleios (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cleios, -oasă, cleioși, -oase adj. beat.

cleios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cleiós adj. m., pl. cleióși; f. cleioásă, pl. cleioáse

cleios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cleios a. lipicios ca cleiul.

cleios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLEIÓS, -OÁSĂ, cleioși, -oase, adj. 1. Lipicios, vâscos (ca cleiul). ♦ (Despre ouă) Fiert puțin, astfel încât gălbenușul să rămână moale, iar albușul să se coaguleze. ♦ Fig. (Fam.) Care nu știe absolut nimic (când este ascultat la școală, la un examen etc.). 2. (Despre pământ) Clisos. [Pr.: cle-ios] — Clei + suf. -os.

cleĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
cleĭós, -oásă adj. (d. cleĭ). Lipicĭos ca cleĭu.