clefeti(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLEFETÍ,clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.
clefeti(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) clefetí(a ~) (a clafăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetésc, imperf. 3 sg. clefeteá; conj. prez. 3 să clefeteáscă
clefeti(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLEFETÍ,clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. — Cf. c 1 e f ă i.