clefăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLEFĂÍ, cléfăi, vb. IV.
1. A mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti.
2. Intranz. A deschide și a închide gura plescăind. ♦
Fig. A vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele.
3. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi. – Formație onomatopeică.