cleios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLEIÓS, -OÁSĂ, cleioși, -oase, adj. 1. Lipicios, vâscos (ca cleiul). ♦ (Despre ouă) Fiert puțin, astfel încât gălbenușul să rămână moale, iar albușul să se coaguleze. ♦
Fig. (
Fam.) Care nu știe absolut nimic (cand este ascultat la școală, la un examen etc.).
2. (Despre pământ) Clisos. [
Pr.:
cle-ios] –
Clei +
suf. -os.cleios (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cleios, -oasă, cleioși, -oase adj. beat.
cleios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cleiós adj. m.,
pl. cleióși; f. cleioásă, pl. cleioásecleios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cleios a. lipicios ca cleiul.
cleios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLEIÓS, -OÁSĂ, cleioși, -oase, adj. 1. Lipicios, vâscos (ca cleiul). ♦ (Despre ouă) Fiert puțin, astfel încât gălbenușul să rămână moale, iar albușul să se coaguleze. ♦
Fig. (
Fam.) Care nu știe absolut nimic (când este ascultat la școală, la un examen etc.).
2. (Despre pământ) Clisos. [
Pr.:
cle-ios]
— Clei +
suf. -os.cleĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)cleĭós, -oásă adj. (d.
cleĭ). Lipicĭos ca cleĭu.