claxonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLAXONÁRE, claxonări, s. f. Acțiunea de
a claxona. –
V. claxona.claxonare (Dicționar de neologisme, 1986)CLAXONÁRE s.f. Acțiunea de a claxona; claxonat. [<
claxona].
claxonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)claxonáre s. f.,
g.-d. art. claxonắrii; pl. claxonắriclaxonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLAXONÁRE, claxonări, s. f. Acțiunea de
a claxona. —
V. claxona.