claviculă - explicat in DEX

claviculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule.

claviculă (Dicționar de neologisme, 1986)
CLAVÍCULĂ s.f. Os din centura scapulară care leagă omoplații de stern. [< fr. clavicule, cf. lat. clavicula].

claviculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLAVÍCULĂ s. f. os din centura scapulară care leagă sternul de omoplat. (< fr. clavicule, lat. clavicula)

claviculă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clavículă f., pl. e (lat. clavicula, dim. d. clavis, cheĭe). Anat. Fie-care din cele doŭă oase care unesc peptu [!] cu umeriĭ.

claviculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clavículă s. f., g.-d. art. clavículei; pl. clavícule

claviculă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
claviculă f. fiecare din cele două oase cari unesc partea superioară a umărului cu pieptul, numită popular lingura pieptului.

claviculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul și cu omoplatul. — Din lat. clavicula, fr. clavicule.