clavicord (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLAVICÓRD, clavicorduri, s. n. Instrument muzical cu claviatură și coarde, strămoș al pianului. – Din
fr. clavicorde, lat. clavicordium.clavicord (Dicționar de neologisme, 1986)CLAVICÓRD s.n. Vechi instrument cu claviatură și coarde în formă dreptunghiulară, asemănător clavecinului. [Pl.
-duri. / < fr.
clavicorde, it.
clavicordio].
clavicord (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLAVICÓRD s. n. vechi instrument cu claviatură și coarde lovite, strămoșul pianului. (< fr.
clavicorde)
clavicord (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clavicórd s. n.,
pl. clavicórduriclavicord (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLAVICÓRD, clavicorduri, s. n. Instrument muzical cu claviatură și coarde, strămoș al pianului. — Din
fr. clavicorde, lat. clavicordium.