clavicimbal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLAVICIMBÁL, clavicimbaluri, s. n. (
Înv.) Clavecin. [
Var.:
clavicembálo s. n.] – Din
lat. clavicymbalum, it. clavicembalo.clavicimbal (Dicționaru limbii românești, 1939)*clavicímbal n., pl.
e (mlat.
clavicýmbalum, it.
clavicémbalo, fr.
clavecin). Un vechĭ instrument muzical, strămoșu pianuluĭ.
clavicimbal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLAVICIMBÁL, clavicimbaluri, s. n. (
Înv.) Clavecin. [
Var.:
clavicembálo s. n.] –
Din lat. clavicymbalum, it. clavicembalo.