claviatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc.
2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [
Pr.:
-vi-a-] – Din
germ. Klaviatur.