claviatură - explicat in DEX

claviatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur.

claviatură (Dicționar de neologisme, 1986)
CLAVIATÚRĂ s.f. Sistemul clapelor și al butoanelor de ton la orgă, la pian, la acordeon, la aparatele de radio, la mașina de scris etc. [Pron. -vi-a-, pl. -ri. / < germ. Klaviatur].

claviatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLAVIATÚRĂ s. f. 1. sistemul clapelor la orgă, pian, clavecin, acordeon etc. 2. totalitatea clapelor sau a butoanelor de comandă la mașina de scris ori la calculat etc. 3. grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompă, la un rezervor. (< germ. Klaviatur)

claviatură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
claviatură, s. f. sg. (adol.) dantură.

claviatură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*claviatúră f., pl. ĭ (germ. klaviatur, d. klavier, clavir). Șiru de clape la piano, (Francejiĭ zic clavier, ĭar rom. ar fi maĭ bine să se zică clape, șir de clape orĭ chear [!] clavier).

claviatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
claviatúră (-vi-a-) s. f., g.-d. art. claviatúrii; pl. claviatúri

claviatură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
claviatură f. șir de clape la un piano sau la o orgă.

claviatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor pianului, orgii, sintetizatorului, acordeonului, mașinii de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [Pr.: -vi-a-] — Din germ. Klaviatur.