claustral - explicat in DEX

claustral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLAUSTRÁL, -Ă, claustrali, -e, adj. (Livr.) Mănăstiresc, monahal; ca de mănăstire. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustral, lat. claustralis.

claustral (Dicționar de neologisme, 1986)
CLAUSTRÁL, -Ă adj. (Rar) De mănăstire, mănăstiresc. [Pron. cla-us-. / cf. fr. claustral, lat.med. claustralis].

claustral (Dicționaru limbii românești, 1939)
*claustrál, -ă adj. (lat. claustralis, d. claustrum, loc închis, adică „mînăstire”). De mînăstire (catolică): disciplină claustrală.

claustral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
claustrál (livr.) (cla-us-) adj. m., pl. claustráli; f. claustrálă, pl. claustrále

claustral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLAUSTRÁL, -Ă, claustrali, -e, adj. (Livr.) Mănăstiresc, monahal; ca de mănăstire. [Pr.: cla-us-] — Din fr. claustrai, lat. claustralis.