claustra - explicat in DEX

claustra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustrer.

claustra (Dicționar de neologisme, 1986)
CLAUSTRÁ vb. I. refl., tr. (Rar) A (se) închide, a (se) izola într-o mănăstire sau în alt loc retras. [< fr. claustrer, cf. lat. claustrum – loc închis].

claustra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLAUSTRÁ vb. refl., tr. a (se) închide într-o mănăstire, a (se) izola într-un loc retras. (< fr. claustrer, lat. claustrare)

claustra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
claustrá (a ~) (livr.) (cla-us-) vb., ind. prez. 3 claustreáză

claustra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras. [Pr.: cla-us-] — Din fr. claustrer.